Tubulonecroza toxica

Tubulonecroza este o entitate clinico-patologica caracterizata prin distrugerea epiteliului tubular urmata de insuficienta renala acuta (oligurie, proteinurie, retentie de uree si creatinina).

In functie de etiologie, exista doua tipuri de tubulonecroza :

  • tubulonecroza toxica determinata de tetraclorura de carbon (CCl4), mercur (Hg), plumb (Pb), Arsenic (As), etilen-glicol, acid osmic, alcool metilic, medicamente nefrotoxice (Gentamicina, antiinflamatorii nesteroidiene)
  • tubulonecroza ischemica din soc (toxico-septic, hipovolemic, anafilactic, sindrom de zdrobire, post interventii chirurgicale, incompatibiliatea de grup sangvin)
Tubulonecroza toxica

Tubulonecroza toxica acuta se caracterizeaza prin tubi contorti proximali cu celulele epiteliale necrozate (fara nuclei, citoplasma intens eozinofila omogena, conturul pastrat) ca urmare a actiunii unei substante toxice. Aceste substante sunt filtrate glomerular (fara a afecta glomerulul) sunt absorbite de celulele tubilor, inferferind si blocind metabolismul lor, ceea ce duce la necrozarea epiteliului tubilor contorti proximali. Celulele necrozate cad in lumen, blocindu-l si determinind instalarea insuficientei renale acute (oligo-anurie). Interstitiul conjunctivo-vascular si membrana bazala a tubilor este integra, permitind regenerarea epiteliala. Initial, epiteliul regenerat este imatur, cu functie redusa de absorbtie a filtratului glomerular, ceea ce determina o diureza cu poliurie izostenurica. In timp, odata cu maturizarea epiteliului tubilor contorti proximali, urina devine normostenurica. (Hematoxilina-eozina, ob. x20)

Tubulonecroza toxica

Ultima actualizare : 30.01.2009